De ce metoda Feuerstein pentru părinți?

Majoritatea părinților își doresc dezvoltare pentru copiii lor, îi instruiesc, îi duc la tot felul de activități pentru a le descoperi potențialul, îi înscriu la ateliere, inclusiv la atelierele Feuerstein și acesta este un lucru de admirat. Ceea ce se uită, de obicei, în acest proces, este faptul că, de cele mai multe ori copiii învață din ceea ce fac părinții, nu din ceea ce spun. Dacă-ți dorești pentru copilul tău să fie independent și structurat în gândire, este nevoie ca tu, părinte, să înveți să fii structurat în gândire, dacă îți doresți un copil care să-și gestioneze cu succes emoțiile este nevoia ca tu să înveți să ți le gestionezi.

Privind din această perspectivă, metoda Feuerstein aduce beneficii atât pentru părinte, ca persoană, cât și relației dintre acesta și copilul său. Un părinte care își asumă lucrul cu sine prin această metodă, își dă voie să vadă și să trăiască aceeași experiență pe care o trăiește copilul atunci când lucrează. Și va simți complexitatea și profunzimea procesului, va trăi atât frustrarea și câteodată senzația de neputință în fața unei provocări, dar și gustul succesului atunci când reușește rezolvarea unei sarcini. Un părinte care știe că în fața unei pagini cu puncte s-a confruntat cu dificultatea rezolvării sarcinii, că a beneficiat de blândețea medierii și a găsit singur soluția, va ști să-și încurajeze copilul în momentele în care este în pragul să renunțe. În același timp, un părinte care a beneficiat de procesul medierii va ști să îl aplice în relația cu propriul copil, ceea ce va duce la îmbunătățirea relației.

Metoda Feuerstein este de un real ajutor părinților într-un mod practic și concret, pentru că, ce poate fi mai de folos decât experiența proprie? Știm cu toții că informațiile fără experimentare directă sunt doar cunoștințe, dar cunoștințele trăite sunt deja cunoaștere.

Toate aspectele vizate de metodă să fie dezvoltate, aduc schimbări de perspectivă în ființa părintelui, chiar și cele mai banale lucruri. Aici am să vă dau un exemplu concret. Într-unul dintre atelierele cu părinți, discutând despre motto-ul intrumentelor

„Doar un moment … lasă-mă să mă gândesc…” și despre lungimea unui moment, un părinte a avut conștientizarea că atunci când solicită copilului, în anumite situații, să se grăbească, punctul de reper pentru această solicitare îl reprezintă timpul necesar propriei persoane pentru a aborda situația respectivă, și nu timpul necesar copilului.

Vorbim cu toții despre faptul că suntem unici și cu toate acestea, de multe ori, solicităm copiilor să fie ca alții sau chiar ca noi înșine și așa se nasc în copii contradicțiile. Nu există congruență între ce spunem și ce facem. Le cerem verbal să-și respecte unicitatea și ritmul propriu și apoi le cerem să acționeze potrivit unor tipare. Când există congruență în părinte, se naște congruența și în copil. Așadar, lucrând efectiv cu instrumentele, părintele învață să-și respecte el însuși ritmul propriu și înțelege că este firesc așa, mai ales într-o lume a vitezei, a click-ului distanța. Și oare care va fi abordarea în relația cu copilul după aceea? Va fi oare, mai bine, va începe să crească armonia? Cu siguranță, da!

Articol publicat în revista Jurnal de învățare mediată, nr. 1, octombrie 2019.