Feuerstein-integrarea-copiilor-cu-CES-in-invatamantul-de-masa-2

Integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă

Integrarea propune, în sens larg, plasarea/ transferul unei persoane dintr-un mediu mai mult sau mai puțin separat într-unul obișnuit, vizând ansamblul de măsuri care se aplică diverselor categorii de populație și urmărește înlăturarea segregării sub toate formele ei.

Alois Gherguț (2006, p.17)

Astfel spus, integrarea presupune includerea împreună sau individuală a copiilor cu cerințe educative speciale în structurile învățământului de masă pentru egalizarea șanselor în plan individual și adaptarea lor la mediul social. Integrarea trebuie să ofere un climat favorabil dezvoltării armonioase și echilibrate a personalității persoanelor cu cerințe educative speciale, astfel încât să obțină respect, demnitate și să aibă posibilitatea de a lua decizii. Procesul de integrare are la bază principiul normalizării, care înseamnă facilitarea accesului persoanei cu nevoi speciale la o viață normală, cât mai apropiată de normalitatea societății căreia îi aparține. Actul integrării nu este doar un act extern, este mai complex și presupune o anumită pregătire într-un timp mai indelungat.

Integrarea este o modalitate de a atinge normalizarea, care se focalizează pe copil și îl plasează în programe adecvate de recuperare dupa examinarea lui de către specialiști, axându-se pe nevoile lui, prin aplicarea intervenției speciale și satisfacerea acestora. Integrarea persoanelor cu cerințe educative speciale trebuie să răspundă nevoilor diverse ale acestora, pentru a le asigura o dezvoltare normală și cât mai eficientă. Fiecare copil este unic și are valoarea sa individuală, indiferent de problemele pe care le prezintă în procesul de învățare și de dezvoltare, de aceea trebuie să țină cont de stilul pe care îl are, de ritmul propriu de dezvoltare, de caracteristicile, particularitățile, aptitudinile individuale și de așteptările pe care le manifestă cei din jurul lui (părinții). Ideea integrarii copiilor cu autism (C.E.S.) în învățământului de masă a apărut ca o reacție necesară a societății, de a asigura normalizarea și refacerea condițiilor de educație, astfel încât să le asigure și lor o participare deplină în rând cu ceilalti. Din cauza dificultăților apărute în procesul de integrare legate de atitudinea, modul nostru de a percepe și gândi această problemă, au apărut bariere care impiedică procesul să se realizeze cu succes.

Gradinița și școala obișnuite devin locul perfect pentru a-i educa pe toți copiii din comunitatea sa, prin folosirea unor mijloace eficiente de combatere a atitudinilor discriminatorii și de creare a unei comunități primitoare în care să se realizeze o educație pentru toți, prin acceptarea tuturor categoriilor de indivizi (Gherghut ,2006, p.18).

În contextul preșcolar și școlar, integrarea reprezintă procesul de educație a copiilor cu sau fără cerințe speciale în același spațiu și în aceleași condiții, având drept scop final participarea deplină a tuturor copiilor la activitățile școlare și extrașcolare; prima condiție pentru integrare este acceptarea conștientă de către membrii grupului a fiecarei persoane, aceasta fiind favorizată de o organizație școlară care pune în act o metodologie de intervenție didactică bazată pe un curriculum flexibil”.

(Vrasmas, 2001, p.34-35).
Feuerstein-integrarea-copiilor-cu-CES-in-invatamantul-de-masa

 „Nivelurile de integrare posibile și oferite pentru acești copii sunt: integrarea spațială (a fi prezent), integrarea socială (a fi împreună cu ceilalți copii), integrarea școlară (a învăța împreună cu ceilalți elevi)”.

Integrarea școlară presupune adaptarea copiilor la cerințele școlii în care învață către normalizare, prin realizarea unor raporturi afective pozitive, de comunicare, de acceptare împreună cu membrii grupei/ clasei și prin desfășurarea cu succes a activității de predare – învățare.

Educaţia incluzivă se referă la ridicarea tuturor barierelor în învăţare şi la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere şi marginalizare (UNESCO, 2000). Educatia incluzivă vizează îmbunătățirea calității actului educațional prin:

  • pregătirea profesională activă și continuă a cadrelor didactice: informații despre autism, sprijinirea participării în procesului de învățare a elevului;
  • flexibilitatea actului educațional și/ sau a curriculum-ului şi adaptarea acestuia la cerinţele educaţionale ale fiecărui elev, dupa caz;
  • calitatea predării – învăţării: metode/tehnici/ resurse educaționale folosite în predare – învățare, metode de psihoterapii folosite la copiii cu autism;
  • parteneriatul educațional: abordarea în echipă a procesului de integrare/incluziune a copilului cu CES;
  • actul educațional trebuie să respecte conceptele fundamentale: valorizarea
  • diversităţii, dreptul de a fi respectat, demnitatea fiinţei umane, nevoile individuale
  • înţelese ca cerinţe individuale, planificarea, responsabilitatea colectivă, dezvoltarea
  • relaţiilor şi culturii profesionale, dezvoltarea profesională, şanse egale.

Articol scris de psiholog clinician Anca Elena Olaru – publicat în revista Jurnal de învățare mediată, nr. 1, octombrie 2019.

Articole asemănătoare